Bătrânii neputincioşi
17 02 2008…sunt categoria care pe mine mă deprimă cel mai tare. Sunt oameni care odată erau mândri, plini de viaţă, oameni care râdeau zgomotos… îşi zâmbeau din oglindă mulţumiţi de clipă.
Mulţi dintre ei sunt în situaţii deplorabile, adevărate epave umane, umili, fără pic de mândrie, chiar fără speranţă.
Pt. următoarele aprox. 10 min. vă propun să vă uitaţi la acest filmuleţ. Sunt sigur că îl veţi găsi trist, dar vorba Ecleziastului (ca să o iau şi eu pe urma blogurilor evanghelice 
) :”Mai bună este întristarea decât râsul, căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.”
Trist. Foarte trist
Nu ştiu, zău, ce să spun la filmuleţul ăsta. Decât că ne gândim prea rar la cei mai puţin norocoşi. Şi nu facem nimic să-i fie lumii mai bine. Homo homini lupus…
Recunosc, n-am curajul sa ma uit la clipul postat de tine pana la sfarsit. E cutremurator!
Suflete fara nedajde adapostite in trupuri chinuite pe care nu odata le-am intalnit in drumurile noastre.
E pacat ca le vedem doar noi. Multi sunt cei care pot sa ia atitudine si nu o fac, multi sunt cei care au solutii si nu se invrednicesc sa miste un deget. As spune ca ploua cu lacrimi de disperare in sufletul meu dupa ce am vazut…
Cunosc astfel de batrani. Sunt si in orasul meu si al tau. Unii isi duc crucea cu seninatate si poarta speranta reintoarcerii la o viata normala ca pe un stindard.
TOATE pe acesta lume au un rost…
Pentru fiecare dintre noi, vine o zi…
vai de capul meu…
sper ca nu te deranjeaza dar am preluat si eu asta pe blogul meu.
Nu e nici o supărare. Succese, Alex!
Ms. Likewise
OMG!Vad batrani cersind…imi sunt cunoscute imaginile cu batrani cersind la colt de strada dar sa stea in asa cutii, inghesuiti ca niste saci, pare ceva imposibil..cand am vazut usile de la acele chestii in care dormeau, mi-au venit in minte imaginile de la morga unui spital..tot asa, oameni in sertare..cand am vazut si cum erau batuti, exact ca atunci cand dai cu batatorul intr-un covor, mi-am dat lacrimile si cand te gandesti ca acel om a ripostat doar printr-un simplu:”au”..e revoltator, m-am gandit cand am vazut aceste imagini la bunicii mei, ar putea fi si ei asa, dar nu au ajuns si nici nu o sa ajunga intr-o asemenea situatie.Totusi, ma gandesc cum poti da intr-un om care poate moare azi, maine, saptamana viitoare..e strigator la cer.
da’ cu mine ce-ai bre?
miau!