Bogaţi fără să ne dăm seama

Am văzut topul milionarilor din ziare, cu toţii. Câţi dintre noi nu i-am invidiat? … Pe câţi dintre noi nu ne-a cuprins disperarea că nu vom fi niciodată ca ei?!

Mi-a fost dat să văd că vine o vreme în viaţa omului când vulnerabilitatea în faţa morţii este aceeaşi, şi pentru miliardari şi pentru amărâţii de rând.

Am stat 24 de ore într-un spital din Bucureşti. Aici am văzut săraci şi bogaţi, tineri şi vârstnici. Am avut timp să-mi dau seama cât de slabi suntem cu toţii. Pe holuri se plimba un tânăr, de 23 ani, care ţinea în mână trei pungi conectate la furtunuri ce-i ieşeau din abdomen. Un fir din blana unei pisici ajunsese pe ficatul tânărului. A fost operat de urgenţă pentru îndepărtarea chistului format.

De câte ori nu m-am gândit că dacă sunt tânăr nu are ce să mi se întâmple rău, din punct de vedere al sănătăţii… Credeam că spitalele sunt doar pentru bătrâni şi pentru şoferii neatenţi. Am realizat cât de fragilă ne este viaţa. Atunci m-am bucurat că sunt sănătos, deşi de foarte multe ori înainte gândeam că sănătatea este o stare de normalitate şi nu un dar.

Un bărbat la vreo 40 de ani - plin de bani am avut timp să realizez - era în spital de vreo 2 luni. Banii lui nu au putut să-i aducă decât dreptul să stea singur într-o rezervă şi să-şi aline suferinţa în faţa unui televizor. Sănătatea nu se cumpără. Şi de asta îţi dai seama atât de mult în spitale la fel cum reuşeşti să pricepi că într-un final regii ajung tot acolo cu săracii, atunci cânt te plimbi prin cimitir…

Cât de bogaţi suntem! Şi nici nu ne dăm seama…