Spune ce ai de spus!
18 03 2008Înainte vreme obişnuiam ca atunci când cineva îmi spunea „mulţumesc” să nu-i răspund: „Cu plăcere”. Ziceam eu că ar fi fost ca şi cum aş fi recunoscut prin asta că am făcut ce am făcut pentru a primi mulţumiri. Iar eu, nu, o făceam din tot sufletul, cu plăcere.Mai încoace mi-am dat eu seama că trebuie să fii mult mai explicit, pentru că atâta vreme cât nu ne mirosim la subţiori, ca să vedem în ce toane suntem, nu avem decât să comunicăm.
De aceea am văzut ce mişto e să-i spui unei femei că e frumoasă, fără să presupui tu că ştie ea oricum asta. La fel e şi cu treaba „te iubesc”. Asemenea cu scuzele. Nu schimbă nimic situaţia că te-ai suit cu tocul pe degetele domnişoarei de lângă tine şi tu te apuci să-ţi ceri scuze cu o mină afectată. Dar ia încearcă nici să o bagi în seamă. E că ţi-ai luat-o?!
Aţi prins ideea. Veniţi şi voi cu exemple! Spuneţi ce aveţi de spus! Nu ţineţi numai pentru voi!
Vorbitul cu gura este intr-adevar o ocupatie pe cat de necesara si grea, pe-atat de putin valorizata.
Eu m-am trezit la un moment dat ca vreo 75% din comunicarea cu un om timp de 3 ani de zile fusese trunchiata pentru ca fiecaruia ne ramasesera cuvintele in gat.Cand ne-am dat seama a fost foarte urat sentimentul asa ca m-am hotarat de-atunci sa nu mai fac.