Blagoveştenia
25 03 2008Azi am fost la Biserică. E Buna Vestire. I se mai zice Blagoveştenia. N-am prins de la început, dar am prins ideea.Aveam, însă, alte interese, nu venisem pentru salvarea sufletului. Îl căutam pe preot. Avea nevoie de un anumit serviciu cu care-l ajut eu de vreo câteva luni. Am aşteptat.
Pe mese, înşirate, pâini şi colaci cu lumânări înfipte. Aprinse. În sticle de Coca Cola, sângele lui Hristos. În PET-uri de Izvorul Minunilor, pur şi simplu vin alb.
Sună un telefon. Nu e al meu. L-am dat pe „silent” înainte de a intra în Biserică. Eram sigur că e al vreunei puştoaice. Mă înşelam. O femeie la vreo 60 de ani se grăbeşte să-l facă să tacă. La vreo 3 min. sună alt telefon. O femeie la vreo 50 de ani se grăbeşte să iasă din Biserică, să vorbească…
Acum, pe seară, am fost la cârciumă cu soţia şi nişte prieteni ca să mâncăm peşte. Cică azi a fost dezlegare la peşte, pentru credincioşi. Eu am mâncat o salată cu pui.
huh ! Doamne iartă şi păzeşte, că nu mai ştiam în ce direcţie să mă îndrept dacă te duceai pentru iertarea păcatelor ! M-am speriat un pic atunci când m-am apucat de citit. Mi-am zis: gata, e pierdut, vine la vară!
Eşti rău cu bietele suflete şi uite cum păcătuieşti! Da’ de ce dragă să nu sune telefonul şi la ele? Numai la puştoaice e permis?
Să-ţi spun un secret şi poţi să faci ca toată motănimea într-un singur glas: şi mama îl ţine tot deschis şi fără “silent” la biserică. I-am zis eu o dată să-l pună pe “silent” şi mi-am luat-o: “măi mamă, eu ţi-am vorbit frumos! cine-i <> ăsta?!
Sunt mai simpluţă în ale cuvintelor… Acum înţelegi de ce e linişte pe blogul meu?
Subtil finalul :)) Băiat dăştept. motanes!