Kolonelul s-a ascuns
5 05 2008Mă simt nedreptăţit. Îmi plăcea să citesc însemnările sale. Scria apăsat. Acum s-a ascuns. Cică trebuie să ai invitaţie. Îndrăznesc să spun că a greşit. Dacă ajungi să crezi că cititorii tăi nu merită să citească ce ai scris, mai bine nu mai scrii… Mi-ar fi plăcut să mai scrii, Kolonele!
Daca ajungi sa crezi ca trebuie sa iei o pauza, cel mai bun lucru este sa iei o pauza. O pauza care nu inseamna nici pe departe un blog ce poate fi citit cu invitatie, ci un blog inchis pentru toata lumea. Asta pentru ca n-am vrut sa sterg blogul, ci sa restrictionez accesul. Asta e tot, Motanes. O sa fiu prezent prin comentarii, pe ici si pe colo.
Vezi măi Motanes cum sari tu repede la gâtul omului. Te simţi tu nedreptăţit… Crezi că ar fi plecat pa la revedere fără să spună ceva?
He’s not that kind
Şi eu îţi simt lipsa, Kolonelule! Eşti un spirit fin. Ceea ce e destul de rar în blogosferă. Îmi pare rău doar că ţi-am descoperit târziu postările.
Puteai să iei pauză, dragă Kolonele, dar să ne laşi să (re)citim ce ai scris de-a lungul vremii. Iar altora să nu le iei privilegiul de a descoperi cuvinte vii…
Îţi respect hotărârea dar o regret. Sincer.
Cred ca e si o buna strategie pentru cititorii noi, te face sa te intrebi. Oare ce scrie stimabilul daca lumea ii simte lipsa? Pai, am vrea si noi invitatie ca suntem curiosi.
Nu, Gospodar, îl ştiu pe Kolonel din era “înainte de blogspot”. Nu-i arde lui de strategii. Când se supără îi pedepseşte pe toţi. Prima dată a plecat din “weblog”. Poate vine în “wordpress”.
Nu e cu invitaţie, n-auzi? Practic e cam închis, dar a optat la varianta asta ca să nu-l şteargă.
Atunci respect!