Prea deştepţi ca să reuşim
19 05 2008Mai jos aveţi un răspuns la o DILEMĂ
Din păcate, majoritatea fruntaşilor clasei au demonstrat că nu ştiu decât să înveţe.
Lumea reală are alte reguli, multe şi încurcate. Câştigă cei care persevereaza, cei care riscă, cei care ştiu ce vor.
De prea multe ori “deştepţii clasei” se orientează după alte reguli, Care sunt în afara vieţii reale. Inadaptaţi. Asta e.
Ne grăbim, de prea multe ori, ca de sub greutatea diplomelor să credem aroganţi că noi stăpânim comori spirituale, că prin cărţile citite dovedim că ştim mai multe despre viaţă. Uităm că viaţa se trăieşte. Afară.
Vorbeşte aici prin tine acelaşi discernământ de adult care te făcea să scrii mai jos, privitor la educaţia pe care o s-o dai copilului tău:
“nu se mai atinge de calculator 2 săptămâni dacă a luat o notă proastă la şcoală…” ?
Vorba cântecului: Păi de ce mă Voineo?
Vrei să-ţi transformi copilul într-un neadaptat? (hihihi…ce bine mi-a venit la mână; te-am bătut cu armele tale?:)))
Păi, mă Getuţo, nu înseamnă că dacă îl pui să înveţe pe bitan e musai să scoţi din el un pămpălău care nu ştie altceva decât e în cărți.
Metodele alea sunt la început când nu pricepe de vorbă bună şi trebuie să semeni, cumva, sămânță de responsabilitate în el. După ce a devenit responsabil şi suficient de mare cât să priceapă cum vin treburile nu prea mai ai treabă cu el.
Eu unul, cam aşa am fost educat. Şi motive de ruşine sau îngrijorare n-au avut părinții cu mine. Dar au reuşit să sădească în mine dorinţa de a reuşi şi priceperea de a vedea mereu în viitor.
Biiiine. Fie si-un lup mancat de oaie!
Pai bine, Innuenda, nu vezi ce scrie Motanes? “Uitam ca viata se traieste. Afara”. Adica peste hotare, in lumea civilizata, unde invatatorii si medicii au un trai decent si sunt respectati.
Chiar la asta ma gandeam acum cateva zile.
Mai trec si eu pe la univesitate din cand in cand si cand ii vad pe sclaviii aia cum isi dau silinta si cum se consuma, ma enervez instantaneu. Mai rau e ca unii chiar cred ca dupa ce termina ei facultatea (cu nota mare), vine cineva sa ii ia de mana si sa ii angajeze pe 3500 de euro.
Fara 2000 de euro nu discut cu dumneavoastra!
Angajatorul: Pai ce faci pentru banii astia? Ce experienta ai.
Nu stiu, dar am terminat facultatea.
Angajatorul: Mars!
Ce e mai trist cand ii aud cu fraze de genu “mai am 40 de mii (ROL) pana vineri cand plec acasa (sau imi pune mama banii pe card). Si e abia luni.
Ete na!
Chiar? Asta o fi vrut să spună prin “afara” ? :))
Octav, you’re a bad boy!