Of, Doamne! Ce vremuri…
15 05 2008
Tags : Adrian Paduraru, declaratie de dragoste, dragoste, Teodora Mares
Categorii : Uncategorized
Pisicuţii ăştia au nevoie de o stăpână, un stăpân de treabă. Citiţi şi comandaţi aici!
Eu am aflat de la Innuenda
De câteva săptămâni sunt al naibii de superficial. Mă refer la scrierile mele pe acest blog. Mă uit la posturi mai vechi şi-mi par străine. Zici că nu le-am scris eu ci altă fiinţă. Acum mă preocupă alte lucruri. Fac pliante pentru candidaţi ai partidelor, fac socoteli…
Între timp visez la concedii nesfârşite şi fără de griji. La mii de kilometri pe care să-i devorez la volan. La popasuri prin benzinării şi hanuri singuratice.
Vreau să mănânc pe malul Lacului Roşu, iar noaptea să caut cazare prin Piatra Neamţ. Vreau să fac ce nu fac.
P.S. Şi un tag tembel, de-al dracu’. Să văd ce pică de la vărul Google.
Eu parchez foarte bine şi regulamentar, dar pentru ceilalţi există parchez.ca
Foarte mişto ideea unui tânăr de viitor al naţiunii care a inventat nişte stickere, cu diferite mesaje şi anume 3: Parchez ca un porc, parchez ca o vacă, parchez ca un bou.
Stickerele le cumpărăm noi şi le lipim pe autoturismele celor care parchează aiurea, mai ales când deranjează şi pe ceilalţi.
Revin mâine cu poze, pentru că mi-am uitat camera foto în maşină şi mi-e lene să cobor ca să o iau.
Ajung pe blogul lui Pulică Lupică după ce programul meu anti-furat îmi atrage atenţia că textele mele se regăsesc aiurea pe internet. Ce să văd?! Un ameţit care a furat, fără nici o jenă, posturi întregi, chiar şi un banner realizat de mine.
Micul papagal blogăcios a furat cu tupeu vreo 7 posturi de pe motanes, şi le-a semnat frumuşel cu numele lui urduros. Se mai şi autointitulează “Blogul unui om sincer”. Păi, atunci recunoaşte, mă javră, că ai furat texte întregi de pe motanes.wordpress.com
Micile bacterii parazite nu vor înţelege niciodată ce înseamnă creaţie, ce înseamnă să fii în stare să scrii altfel ce vede toată lumea. Ei vor rămâne aceleaşi gunoaie inutile şi triste. Pune mă osul la treabă, capul la contribuţie dacă vrei să fii bloghist. Parazit frustrat!
Astăzi, regele Mihai a lăsat la o parte treburile importante ale Casei Regale fără regat şi dat o fugă până la Călăraşi ca să dezvlească statuira regelui Carol 1. Cică este pentru prima oară, după cel de al 2-lea război mondial, când se ridică o statuite a regelui Carol 1 în România.
Mie mi-a plăcut maşina cu care a venit regele Mihai, un Bentley de nu ştiu care model, că nu mă pricep la maşini d’astea. M-am bucurat mult să văd că unul din cele 4 faruri era aburit. E altă treabă că un far d’ăla costă cât Loganul meu. D’aia nu avea voie să se aburească. Da el…nu, d’al dracu’.
Nu o singură dată am avut probleme cu UPC. Probleme ca cea pe care o puteţi vedea în fotografie. Vreau să mă uit pe U. Nu pot pentru că le-a expirat lor nu ştiu ce cartelă de acces. Care e problema mea?! Nu mă interesează. Eu plătesc abonament pentru un serviciu care implică şi difuzarea U. Am renunţat la internetul furnizat de UPC. Abia aştept să vină RCS-RDS cu cabul la mine în bloc.
Cu cât te zbaţi mai mult cu atât intri mai mult în rahat. Cei mai mulţi sfârşesc în propriul lor rahat. Să aveţi o zi bună!
For Motanes in English have in your menu bar above “MOTANES IN IENGLEZĂ.” Click aici and you entertained read !
Mi-a venit, aşa…să fac o socoteală. Cât muncesc eu şi cât munceşte unu’ care dă la târnăcop pe salariul minim pe economie. Am luat valoarea aproximativă de 5 milioane lei vechi. (Mulţi poliţişti comunitari au salariul ăsta).
Buuun… Eu câştig salariul minim pe economie în 180 de minute. Cel cu tânăcopul în 9600 de minute.
O chiflă în stomac trebuie să am şi eu şi amărâtul cu târnăcopul. Am luat ca reper… un BigMac. Rezultă că eu muncesc pt. un BigMac cam 3 minute, iar nenea cu tânăcopul trebuie să bage la crăpat asfaltul vreme de 2 ore şi ceva minute ca să poată să halească un BigMac.
Asta nu e viaţă, frăţioare. Cum să munceşti 2,4 ore pentru o chiftea, băi nene?! Şi n-am făcut comparaţia cu salarii d’lea din vest că ne omoram.
E adevărat că nu muncesc mereu în ritmul care să mă ducă la un BigMac la 3 min, deci calculul este destul de relativ, dar las’ că nici ăla cu tânăcopul nu dă 8 ore într-una, cât i-am calculat eu.
Cred că sunt pe cale să fac o descoperire senzaţională care va revoluţiona… care va revoluţiona… Care va revoluţiona.
Majoritatea românilor preferă berea locală celei importate, relevă un studiu recent realizat la iniţiativa SABMiller, privind preferinţele europenilor în materie de consum de bere şi băuturi alcoolice.
Conform studiului, 54% dintre români au ca băutură preferată berea, în timp ce 31% dintre consumatori aleg vinul şi numai 10% dintre aceştia băuturile spirtoase. Deşi media românească devansează cu 2 procente media europeană (de 52%), cei mai mari băutori de bere din Europa rămân cehii (65% dintre consumatori), polonezii (61%) şi germanii (60%).
Potrivit aceluiaşi studiu, 35% dintre consumatorii de bere din România au declarat că preferă una dintre mărcile de bere produse local, în timp ce 22% dintre aceştia preferă berea din import. 43% dintre consumatorii intervievaţi au declarat că nu au nicio preferinţă în ceea ce priveşte provenienţa berii. Read the rest of this entry »
Normal că voi ziceţi că aveţi cultură în parfumuri de fiţe. Luaţi un Dior la 1.800.000 borcanu’ şi gata parfumul scump. Ăsta ziceţi voi parfum scump? Îmi pare rău de voi…dar dacă aţi depăşit etapa “Impulse” la spray ziceţi că v-aţi emancipat. Mda…
Aţi auzit de Clive Christian, Annick Goutal, Creed, Ineke San Francisco, Claus Porto, Comme des Garcons, Carthusia, Boellis-Panama 1924, Miller Harris, Tann Rokka, Nasomatto…? Hai să mă opresc aici.
Nu la Paris, în Bucureşti, pe strada General Berthelot nr. 5 s-a deschis anul trecut, în toamnă, Boutique-ul MADISON. Aici găsiţi parfumuri, lumânări parfumate, săpunuri, gel de duş, accesorii…
Aici găsiţi şi parfumul de aproape 100 milioane de lei 30 ml, No. 1 for Women de la Clive Christian
Oricum aveţi şi preţuri mai mici, de la 250 de euro…
Deci, se poate
P. S. Strâmbaţi-vă! Eu nu dau mai mult de 600.000 de lei pe un parfum bărbătesc la 50 ml
Numai că trebuie să fiu american sau francez ca să beau aşa ceva. Ori să dau o fugă până în SUA sau Franţa. Nici Cola Cherry nu se găseşte pe la noi deşi prin Ungaria e pe toate drumurile. Am scris la Coca Cola să întreb de Cola Cherry… Mi-au răspuns că fac studii, bla, bla… Au trecut doi ani de atunci…
Mă simt nedreptăţit. Îmi plăcea să citesc însemnările sale. Scria apăsat. Acum s-a ascuns. Cică trebuie să ai invitaţie. Îndrăznesc să spun că a greşit. Dacă ajungi să crezi că cititorii tăi nu merită să citească ce ai scris, mai bine nu mai scrii… Mi-ar fi plăcut să mai scrii, Kolonele!
Nea’ Marean are concurenţă serioasă. Liberalii s-au dezbrăcat de…toate cele şi au ieşit la atac.
aflată de la şoferul
Dreptul la opinie