Spune ce ai de spus!

Înainte vreme obişnuiam ca atunci când cineva îmi spunea „mulţumesc” să nu-i răspund: „Cu plăcere”. Ziceam eu că ar fi fost ca şi cum aş fi recunoscut prin asta că am făcut ce am făcut pentru a primi mulţumiri. Iar eu, nu, o făceam din tot sufletul, cu plăcere.Mai încoace mi-am dat eu seama că trebuie să fii mult mai explicit, pentru că atâta vreme cât nu ne mirosim la subţiori, ca să vedem în ce toane suntem, nu avem decât să comunicăm.

De aceea am văzut ce mişto e să-i spui unei femei că e frumoasă, fără să presupui tu că ştie ea oricum asta. La fel e şi cu treaba „te iubesc”. Asemenea cu scuzele. Nu schimbă nimic situaţia că te-ai suit cu tocul pe degetele domnişoarei de lângă tine şi tu te apuci să-ţi ceri scuze cu o mină afectată. Dar ia încearcă nici să o bagi în seamă. E că ţi-ai luat-o?!

Aţi prins ideea. Veniţi şi voi cu exemple! Spuneţi ce aveţi de spus! Nu ţineţi numai pentru voi!

Mi-am dat demisia

Astăzi mi-a dat demisia din postul pe care-l ocupam de vreun an şi două luni. Am avut misiunea de a consilia (pe probleme de imagine, comunicare şi relaţii publice) un demnitar din administraţia publică. Apropierea campaniei electorale a făcut ca mandatul meu să se încheie aici, pentru că nu m-a interesat implicarea într-un asemenea domeniu. Deocamdată.

Mă bucur că acum (de fapt începând cu 1 aprilie) voi avea timp mai mult pentru a mă dedica dezvoltării unui proiect media pe care l-am iniţiat în decembrie 2006 şi care slavă Domnului şi har mie & partenerului meu s-a „mişcat” binişor.

Îi înţeleg şi pe amicii şi prietenii mei care nu m-au încurajat şi felicitat cu această ocazie. Ei zic că ar mai fi trebuit să stau ca să mai „fac nişte bani”. Au dreptate şi ei. Dar eu sunt altfel.

Live-blogging

O temă aruncată spre provocare de către Blogu’  lu’ Marius.
ce părere am despre Live-Blogging?
Există şi se poate şi în România. Eşti pe stradă, vezi că a luat foc bradul de Craciun din Piaţa Unirii. Intri într-o cafenea, îţi scoţi laptopul din rucsac, descarci pozele de pe cameră. Şi eşti gata de treabă. Până să pregătească N24 filmarea, până să se obţină aprobare la Realitatea TV…. să vadă dacă nu cumva e interzis să vorbeşti de urât bradul ridicat de dl. Y. Oricum, e clar că informţia ajunge publică, în 5 minute. Ăsta e Live-Blogging.

Omeni obişnuiţi sau ziarişti ce nu pot spune/scrie/arăta tot ce văd pentru că vine în contradicţie cu politica redacţiei. Actori, spectatori dar şi promoteri ai evenimentului. Ăsta e Live-Blogging. Mai mult sau mai puţin.

Asta e citizen journalism. Nu “Editorii realităţii” ca la Realitaea TV, ci realitatea, crudă, nemachiată, aşa cum o trăim toţi.
Bloger-ul nu e trust, nu e parte integrantă a unui mecanism de manipulare, e libertatea de a lua contact direct cu realitatea. E Revoluţia Media. Este Noua Eră a comunicării.