Ce gust are fericirea?

Dacă am ştii poate că i-am ieşi în cale să o aşteptăm. Dar poate că suntem prea prinşi în goana după ceea ce credem că ne aduce bucuria.

Un cunoscut s-a zbătut să pună pe picioare  o afacere, s-a chinuit, a muncit, a jertfit nopţi, a pierdut din timpul petrecut cu familia şi a reuşit. S-a gândit, probabil, că asta înseamnă fericirea. Soarta, însă, i-a pregătit o lecţie dură. Cei doi copii ai săi au căzut victime ale unui accident de autoturism. A început o altfel de goană. Pentru viaţa copiilor lui. Nimic nu a mai contat. Nu l-a oprit nimic. Nici nemernicia unor medici din Bucureşti care i-au cerut mii de euro, de la obraz, nici mirosul morţii care plutea în aer.

După aproape un an de luptă cei doi copii sunt aproape refăcuţi. Unul dintre ei se află încă în proces de recuperare. Cu afacerea distrusă, cu datorii, tatăl celor doi copii a gustat fericirea. Nu mai are afacerea pentru care a luptat atât, s-a angajat într-un post de funcţionar… dar acasă îl aşteaptă o familie. Cum ar fi fost ca anul trecut să-i îngroape cei doi copii?!
Poate că afacerea i-ar fi mers mai departe dar n-ar fi simţit niciodată gustul adevăratei fericiri. Să nu vă lăsaţi înşelaţi şi să credeţi că fericirea este mereu dulce. De multe ori este amară, câteodată doare, dar e mai de preţ decât o mie de plăceri frumos mirositoare.

Bogaţi fără să ne dăm seama

Am văzut topul milionarilor din ziare, cu toţii. Câţi dintre noi nu i-am invidiat? … Pe câţi dintre noi nu ne-a cuprins disperarea că nu vom fi niciodată ca ei?!

Mi-a fost dat să văd că vine o vreme în viaţa omului când vulnerabilitatea în faţa morţii este aceeaşi, şi pentru miliardari şi pentru amărâţii de rând.

De ce preferăm minciuna!

Sunt multe momente în care adevărul se dovedeşte mai lipsit de valoare în faţa minciunii. Adevărul nu este prea iubit pentru că ne arată aşa cum suntem… Adevărul te obligă. Dacă te descoperi în greşeală, şi recunoşti acest lucru, se aşteaptă de la tine, în continuare, să îndrepţi ce este strâmb. Adevărul te pune la treabă…

Minciuna te face să te simţi bine…te face fericit.

Fericire dintr-o rana deschisă

Despre cei care-şi măsoară bine fiecare vorbă, care-şi calculează fiecare faptă şi gândesc îndelung la ce pas să facă se cheamă că sunt raţionali.
Aceia pentru care viaţa e ceea ce simt ei, sensibili la ce văd şi aud, pentru a amplifica în inima lor înzecit, se numesc a fi sentimentali.
Din fericire, sau din păcate, nu cred să fie oameni, care să aibă doar una dintre cele două trăsături de caracter.

Pentru majoritatea dintre noi, viaţa este o luptă între ceea ce gândim şi ceea ce simţim. Pentru aceia dintre noi, fericirea este compromisul perfect între cele două.

La un moment dat al vieţii noastre, obosiţi de căutarea jumătăţii, ne oprim să ne tragem sufletul lângă un necunoscut. Şi când ridicăm privirea din pământ ne vedem sufletul oglindit în inima celui de lângă noi. Sufletul ni se încălzeşte, pasiunea intră în inima noastră odată cu oxigenul din sânge. Nici nu prindem de veste atunci când se instalează depen-denţa. Nu mai suntem nimic fără celălalt, nu vedem altceva, nu vrem nimic altceva, nu ştim altfel. E o etapă…

Omul se naşte cu o scânteie de nemurire în el. De aceea, câtă vreme suntem tineri, avem impresia că lumea noastră este veşnică, poate că şi de aici arta de a trăi atât de mult pentru celălalt este atât de desăvârşită în acea perioadă.

Înaintăm în vârstă şi înţelegem. Ce ne-a fost dat se termină. Şi atunci sufletul nostru se înfioară. Pe neaşteptate în inima noastră se instaurează o revoltă nespusă.
Din acel moment, nimic nu mai este ca înainte. Îţi dai seama cât timp ţi-a mai rămas şi vrei să trăieşti.
Realizezi, poate, că preţul pentru care ţi-ai amanetat inima nu mai este cel corect. Iar sângele nu mai poartă în el decât oxigen. Pasiunea nu ne mai răvăşeşte sufletul, iar inima ne tresaltă doar la amintiri.

Este momentul de cumpănă al bătăliei între raţiune şi sentimente. Intuim că dincolo de rezultatul războiului între minte şi inimă se ascunde fericirea. Şi o vrem.

Trăim deja vremea în care pricepem ce sunt urmele de pe trupul supravieţuitorilor. O cicatrice înseamnă amintirea unei răni vindecate. Poţi vedea fericirea într-o rană deschisă. Acum înţelegem câtă durere se află în spatele fiecărei bucurii.

A venit momentul hotărâtor. Tu eşti medicul, iar în mâna tremurândă ţii bisturiul. Pe masa de operaţie ai cel mai important pacient din viaţa ta. Gândurile îţi sunt învălmăşite, nimeni nu-ţi şterge sudoarea de pe frunte. E momentul în care inima a încetat să bată… O priveşti, strângi bisturiul în mână şi gândeşti: „Am curaj?”

O ciorbă bună

Probabil că nu suntem făcuţi să ştim ce este fericirea. Când zicem că am prins-o, după ce am deschis pumnii nu vedem decât urme palide, ca acelea pe care le lasă aripile fluturilor. Au fost filozofi care au căutat fericirea. N-au aflat-o. Cei mai norocoşi au lăsat opere … pentru viitor.
Cu cât cauţi fericirea mai mult cu atât te îndepărtezi de ea. Cercetătorii specialişti în anatomia reproducerii, spun că peste 60 dintre femei nu se pot bucura de orgasm. Ei au ajuns la concluzia că 85% dintre ele nu au avut orgasm pentru că nu ştiu ce este acela. Prejudecăţile lor le-au ţinut departe de ceea ce este cu adevărat un orgasm, spun medicii specialişti. De cele mai multe ori femeile în cauză aveau o idee greşită despre orgasm …

Oare, în cazul fericirii oamenilor prejudecăţile, falsele păreri, logica lui “eu ştiu sigur că …”, ignoranţa, să ne ţină departe de fericire?!
Dacă suntem fericiţi şi nu ştim?! Dacă ne omorâm satisfacţia vieţii lăsându-ne să obosim în urma la atâta alergat după cai înaripaţi? Dar ştim ce este supărarea? Ohoo, sigur că da. Suntem supăraţi atunci când lucrurile nu ne ies aşa cum am dori. Suntem necăjiţi dacă plouă, suntem îngrijoraţi dacă e secetă, ne supărăm că prietenii au ieşit fără noi la o bere, ne mâhnim că am pierdut 50000, ne enervează că a trebuit să stăm la coadă la poştă, ne supărăm că am fost bârfiţi, ne deranjează dacă n-am fost apreciaţi la valoarea pe care credem că o avem … De fapt, o serie de nimicuri apar în fiecare zi să ne amărască viaţa.

Dar ştim ce este fericirea. Păi … nu ştim. Dar noi ştim că sunt şi lucruri care ne fac să ne simţim bine: ne-a bucurat prima bicicletă pe care am primit-o de la părinţi, mâncam cu gura plină plăcinta de dovleac pe care o făcea bunica, am ameţit de plăcere la primul sărut, am tresărit la atingerea unui sân, am plâns de bucurie când ni s-a născut primul copil, concediul în care am adunat melci şi am alergat dimineaţa pe plajă ni-l aducem aminte cu infinită plăcere - simţi în nări briza mării, o baie caldă după o zi grea sau un duş rece după canicula verii în care ai cules muşeţel, ciorba aceea minunată pe care ai găsit-o într-o miercuri pe masă, vinul pe care l-ai băut în parc, adu-ţi aminte cum te-ai simţit când ai urcat la crucea de pe Caraiman. Ei bine, asta e fericirea.